Holera, o boală infecţioasă de mult timp eradicată în ţările dezvoltate, dar încă endemică în multe regiuni ale lumii, poate infecta până la 4 milioane de oameni în fiecare an, din care aproximativ 140.000 de persoane dezvoltă forme severe şi decedează. În continuare, veţi putea citi despre cauzele, simptomele, tratamentul și măsurile de prevenire ale holerei, pentru a înțelege mai bine cum putem combate această amenințare globală.
1. Ce este holera?
Holera este o boală diareică infecțioasă acută cauzată de bacteria Vibrio cholerae, care afectează anual milioane de oameni în întreaga lume. Holera este transmisă în principal prin apă și alimente contaminate, fiind mai răspândită în tări mai puţin industrializate ale lumii. Simptomele principale sunt diareea severă, vărsăturile și deshidratarea rapidă, ce pun viața în pericol dacă nu se acţionează cu tratament prompt.
2. Holera – cauze și transmitere
Vibrio cholerae este o bacterie gram-negativă, în formă de virgulă, care cauzează holera, putând afecta atât adulţi, cât şi copii. Bacteria pătrunde în sistemul digestiv prin ingerarea de apă şi alimente contaminate, iar după o perioada de 12 pre, până la 5 zile, de incubaţie, pot începe simptomele. V. cholerae produce o toxină, numită toxina holerică, care determină secreția masivă de apă și electroliți în intestinul subțire, rezultând diareea apoasă caracteristică.
Răspândire geografică şi factori de risc
Holera a fost eradicată în ţările dezvoltate, ce au implementate sisteme de tartare şi control al apei potabile, însă este endemică în multe regiuni ale lumii, în special în zonele cu infrastructură sanitară deficitară și acces limitat la apă potabilă sigură. Principalele regiuni ale lumii unde holera este endemică sunt: Africa Subsahariană (Nigeria, Somalia, Kenya, Republica Democrată Congo și Zambia), Africa de Est și de Sud (Mozambic, Malawi și Tanzania), Asia de Sud (India și Bangladeş), Asia de Sud-Est (Cambodgia și Vietnam), Yemen, Haiti, Republica Dominicană şi insulele din Pacific. Cauzele sunt sărăcia, dezastrele naturale şi conflictele, care compromit sursele de apă potabilă, precum şi accesul limitat la apa potabilă şi servicii sanitare. Guvernele şi Organizaţia Mondiale a Sănătăţii fac eforturi pentru a preveni şi controla epidemiile de holeră din aceste zone, însă cea mai eficientă modelitate de prevenire a bolii este vaccinarea.
Conform unei informări emise în anul 2022 de către Institutul Național de Sănătate Publică ”holera este o infecție care se transmite pe cale fecal-orală. Consumul accidental de apă contaminată din zone de îmbăiere neamenajate poate duce la infecție în țările unde există o circulație a acestei bacterii. În România nu s-au mai înregistrat cazuri de holeră în ultimii 30 de ani.” (https://insp.gov.ro/2022/06/24/informatii-cu-privire-la-vibrionul-holeric/). De asemenea, INSP atenţionează populaţia ”privind consumul de apă din surse sigure, autorizate, respectarea regulilor de igienă (spalat pe mâini, igiena alimentelor înainte de consum, evitarea scăldatului/îmbăierii în apele (bălți/lacuri) a căror apă nu este controlată.”
Grupurile vulnerabile
Întrucât holera produce deshidratare rapidă cauzată de peirderea masivă de apă prin diaree şi vărsături, copiii şi vârstnicii sunt cei mai vulnerabili, fie prin prisma cantiţăţii limitate de lichide datorate dimensiunilor corpului fie, respectiv, pe fondul unui sistem imunitar slăbit și a altor comorbidități care cresc riscul de complicații severe şi deces.
De asemenea, femeile gravide au un risc crescut de deshidratare severă, ce poate afecta atât sănătatea mamei, cât și a fătului, iar persoanele cu sistem imunitar compromis (cu HIV/SIDA), malnutriție sau alte afecțiuni care slăbesc sistemul imunitar sunt mai predispuse la infecții grave, holera fiind una dintre ele.
Persoanele din zonele endemice, unde holera este prezentă în mod constant, au un risc mai mare de îmbolnăvire.
3. Holera – simptome și complicații
Dacă suspectaţi că dumneavoastră sau cineva apropiat ar putea suferi de o boală diareică infecţioasă, mai ales dacă a consumat apă nepotabilă sau alimente posibil contaminate, anunţati imediat medicul.
Simptomele holerei apar, în general, dupa 2-3 zile de la infectare şi pot fi de la uşoare, la moderate sau, în aproximativ 10% din cazuri, severe. Acestea sunt:
- Diaree apoasă severă, de obicei, bruscă, masivă și de consistență apoasă, deseori descrisă ca "apă de orez" datorită aspectului lăptos și particulelor albe.
- Vărsături frecvente și severe, ducând la pierderi rapide de lichide.
- Deshidratare cauzată de pierderea rapidă a lichidelor și electroliților din organism.
- Crampe musculare pvocate de pierderea de săruri și electroliți.
- Sete intense, cauzată de deshidratare.
- Letargie, slăbiciune şi scăderea tensiunii arteriale apărute pe fondul dezechilibrului electrolitic și a deshidratării severe.
Îmbolnăvirea cu holeră necesită tratament adecvat, prompt şi susţinut. În lipsa acestor măsuri, holera poate duce la complicații grave și chiar la deces. Principalele complicații includ:
Deshidratare severă, ce poate duce la insuficiență renală acută şi la șoc hipovolemic, caracterizat prin scăderea drastică a volumului sanguin și insuficiență circulatorie, ce implică hipotensiune, tahicardie (bătăi rapide ale inimii) și piele rece și umedă.
Dezechilibrul electrolitic, pe fondul pierderii masive de sodiu, potasiu și clor poate provoca crampe musculare, letargie, slăbiciune și aritmii cardiace.
În cazuri extreme, cu simptome foarte severe şi pierdere masivă a lichidelor, sau atunci când nu se intervine la timp cu tratament corespunzător, pacientul poate ajunge la comă și chiar deces.
4. Holera – diagnostic și testare
Diagnosticarea rapidă a holerei sau a oricărei alte boli diareice acute este esenţială pentru savalea vieţii pacientului. Aşadar, medicul va face o anamneză pentru a afla dacă pacientul a călătorit în ţări endemice sau a consumat apă şi alimente posibil infestate, precum şi un consult clinic. Holera impune un tratament rapid, aşadar analizele de laborator, ce pot dura şi câteva zile, nu sunt necesare pentru a începe tratamentul, însă pot confirma patogenul şi clarifica tipul şi durata tratamentului.
5. Tratamentul și gestionarea holerei
Tratamentul standard al holerei constă în rehidratare rapidă și corectarea dezechilibrelor electrolitice, având scopul de a reduce riscurile cauzate de pierderea de lichide şi electroliţi esenţiali funcţionării inimii, muşchilor şi rinichilor şi de a preveni complicaţiile şi mortalitatea.
Rehidratarea este esențială și trebuie începută imediat. În funcţie de gradul de severitate al bolii, pacientul poate primi soluţii de rehidratare orale sau injectabile, atunci când vărsăturile sunt repetate. În cazurile ușoare și moderate, se administrează soluții de rehidratare orală, care conțin un amestec echilibrat de clorură de sodiu, citrat de sodiu, clorură de potasiu și glucoză.
Aceste săruri sunt recomandate în orice tip de boală diareică infecţioasă, iar recomandarea este să beţi frecvent cantități mici de sărurui, chiar și după fiecare episod de diaree sau vărsături.
În cazurile severe de holeră sau dacă pacientul nu poate tolera rehidratarea orală, se administrează fluide intravenoase, pentru a înlocui rapid lichidele și electroliții pierduți. Acest lucru se va realiza într-un spital de boli infecţioase, sub atenta monitorizare a personalului medical, pentru a evita supraîncărcarea.
Antibioticele pot fi administrate pentru a reduce durata bolii și a scădea severitatea simptomelor, atunci când medicul decide că este oportun, iar pacientul poate suporta medicaţie orală. Aşadar, cele mai des recomandate antibiotice pentru holeră sunt: eritromicina, azitromicina sau ciprofloxacina.
După tratamentul de rehidratare, pacientul trebuie să reia alimentația, în porţii mici, cu alimente ușor digerabile și nutritive, precum: orez şi apa în care a fiert orezul, banane, supă clară de legume, pâine prăjită, iaurt slab, terci din fulgi de ovăz. Alimentele solide vor fi introduse treptat, pentru a ajuta organismul în recuperarea nutrițională. Evitaţi alimente grase şi prăjite, contimente picante, produse lactate grase, legume crude, alcool şi băuturi carbogazoase. Aceste reguli alimentare sunt valabile pentru orice boală acută diareică.
Pacienții cu holeră trebuie izolați pentru a preveni răspândirea infecției, bacteria fiind eliminată prin materiile fecale. Aparţinătorii şi personalul medical trebuie să respecte reguli stricte de igienă și dezinfectare.
6. Cum prevenim îmbolnăvirea cu holeră
Pentru a preveni îmbolnăvirea cu holeră sau cu orice alt patogen ce poate fi găsit pe sol, în apă nepotabilă, sau pe alimente trebuie să aderaţi la câteva măsuri preventive simple si utile:
- Consumaţi doar potabilă din surse sigure sau apă tratată prin fierbere, filtrare sau utilizarea de dezinfectanți chimici. Nu beţi apă din lacuri sau râuri, ori din alte surse necunoscute.
- Spălaţi-vă pe mâini după fiecare utilizare a toaletei, transportului în comun sau ieşire din casă, precum şi înainte de prepararea şi consumul alimentelor.
- Spalaţi cu apă potabilă fructele şi legumele înainte de a le consuma, chiar dacă le preferaţi crude sau preparate termic.
- Preparaţi termic carnea şi fructele de mare, întrucât pot conţine bacterii patogene.
- Dacă urmează să vă deplasaţi într-o regiune sau ţară unde holera este endemică, discutaţi cu medicul de familie despre vaccinarea împotriva bacteriei V. cholerae, cu cel puţin 1-2 luni înainte de călătorie.
7. Vaccinarea împotriva holerei
Țările europene dezvoltate, inclusiv România, nu prezintă riscuri de apariţie a cazurilor de holeră, aşadar vaccinarea împotriva holerei nu este considerată o practică de rutină. Totuşi, înaintea călătoriei în zone endemice, se recomandă administrarea vaccinului Dukoral, un vaccin ce conţine tulpini inactivate de V. cholerae şi se administrează oral, în două doze.
Dukoral este bine tolerat de organism şi conferă protecţie înaltă la 85-90% dintre persoanele vaccinate, care au vârsta mai mare de 2 ani. Perioada de imunitate maximă este de până la 6 luni de la finalizarea schemei de vaccinare, însă poate fi activă şi până la 3 ani de la această dată, cu o scădere de până la 50% a protecţiei oferite.
Schema de vaccinare cu Dukoral implică administrarea a 2 doze la un interval de 1 – maxim 6 săptămâni, la adulţi şi copii de peste 6 ani, şi 3 doze, la un interval de 1-6 săptămâni între doze la copii cu vârsta de 2-6 ani. Eficacitatea vaccinului începe după prima săptămână de la finalizarea schemei, aşadar este necesar să începeţi schema în timp util pentru ca organismul să dezvolte anticorpi, înainte de începerea călătoriei.
