Hipofiza și controlul hormonal
Hipofiza este glanda endocrină situată la baza creierului. Are funcții multiple și o mare influență asupra altor glande endocrine, în special în ceea ce privește activitatea glandelor sexuale și glandei tiroide. Prin controlul secreției hormonale a celorlalte glande endocrine, hipofiza influențează creșterea organismului, aspectul fizic, metabolismul general și energetic, funcțiile sexuale, ovulația, lactația, funcțiile digestive, starea psihică, etc. Astfel, se poate afirma că hipofiza este glanda care controlează echilibrul hormonal.
Anatomia hipofizei
Glanda hipofiză este alcătuită din trei lobi: lobul anterior (adenohipofiza), lobul intermediar și lobul posterior (neurohipofiza). Lobul anterior al hipofizei reprezintă 75% din masa glandei și produce majoritatea hormonilor hipohizari. Lobul intermediar reprezintă 2% din masa glandei și aparține din punct de vedere funcțional lobului frontal al hipofizei, deoarece au origine embriologică comună (epitelială) și produce hormoni (hormonul melanocitostimulator - MSH). Lobul posterior al hipofizei are origine nervoasă (neurohipofiza) și stochează hormonii produși de hipotalamus.
Hormonii secretați în lobul anterior al hipofizei
Adenohipofiza produce următorii hormoni:
- hormonul adrenocorticotrop care stimulează producția de cortizon a glandelor suprarenale (ACTH);
- hormonul de creștere (numit și: growth hormone = GH sau somatotropina = STH);
- hormonul care stimulează glanda tiroidă (TSH);
- hormonul care stimulează foliculii (FSH);
- hormonul luteinizant (LH);
- prolactina.
ACTH stimulează glandele suprarenale să producă cortizon, aldosteron și androgeni. GH, respectiv STH, stimulează creșterea prin punerea la dispoziție a energiei: ficatul și țesutul adipos eliberează grăsimi și zahăr. În plus, ficatul stimulează și creșterea oaselor. Suplimentar, GH stimulează formarea de proteine. TSH influențează glanda tiroidă și o stimulează să producă mai mulți hormoni. FSH și LH stimulează producția de hormoni sexuali în testicule, respectiv în ovare. În cazul femeilor aceștia maturizează ovulele și facilitează ovulația, iar în cazul bărbaților participă la alcătuirea spermatozoizilor. Prolactina stimulează creșterea glandelor mamare, a producției de lapte și inhibă ovulația. Este o formă naturală de „contracepție” în cazul femeilor care alăptează, care însă nu este 100% sigură. Activitatea adenohipofizei este controlată de hipotalamus care eliberează hormonii de control.
Ce se întâmplă atunci când hipofiza produce prea puțini hormoni?
Atunci când tumorile apasă glanda hipofiză, producția de hormoni este afectată. Formațiunile benigne, adenoamele HVL, sunt relativ frecvente. Tumorile maligne ale hipofizei sunt foarte rare. Funcția hipofizei poate fi influențată și de alte afecțiuni precum meningita, encefalita, accidente, operații, radiații sau probleme de circulație.
- Atunci când glanda hipofiză produce prea puțin ADH, rezultă starea numită diabet insipid (a nu se confunda cu diabetul zaharat). Cei afectați nu mai pot reține apă în organism și elimină chiar și până la 20 litri de urină/zi. Pentru a compensa pierderile mari de lichide, aceștia beau foarte mult.
- Carența de hormoni de creștere (GH) induce, în cazul copiilor, nanismul hipofizar. Copiii rămân mai mici, însă inteligența și proporțiile corpului sunt normale. În cazul adulților, carența de GH se manifestă prin depuneri pronunțate de țesut adipos în zona abdominală și scăderea masei musculare. Metabolismul grăsimilor este afectat, iar riscul calcifierii vaselor de sânge crește.
- Atunci când producția de FSH și LH este prea mică, ciclul menstrual al femeilor nu mai este regulat, iar la bărbați apar problemele precum impotența. Părul pubian și axilar se rărește, iar libidoul scade.
- Carența de TSH conduce la o hipofuncție a glandei tiroide. Printre simptome se numără oboseala, scăderea apetitului, scăderea în greutate, constipația și, uneori, stările depresive.
- Atunci când organismul este privat de ACTH, este afectat și echilibrul de zahăr, sare și lichide din organism. Presiunea arterială și nivelul glicemiei scad, iar persoanele în cauză devin apatice.
- În cazul unei producții insuficiente de MSH, pielea devine palidă.
- Carență de prolactină, în cazul femeilor care alăptează, va afecta producția de lapte.
Ce se întâmplă atunci când glanda hipofiză produce hormoni în surplus?
Anumite tumori benigne ale hipofizei pot conduce la o supraproducție de hormoni.
- Cea mai frecventă tumoare benignă a hipofizei este prolactinomul, care produce prolactină. Femeile cu prolactinom prezintă un ciclu menstrual neregulat, scăderea libidoului, uneori chiar secreții ale glandelor mamare. În cazul bărbaților se înregistrează o scădere a potenței și a libidoului.
- Atunci când glanda hipofiză produce hormoni de creștere în exces, în cazul copiilor se înregistrează creșteri bruște și exagerate (Gigantism). În cazul adulților, această stare poartă numele de acromegalie: mâinile, picioarele, capul, trăsăturile feței devin mai grobiane. Inclusiv organele interne cresc în dimensiune.
- Ca urmare a supraproducției de ACTH, glandele adrenale eliberează cantități prea mari de cortizon care duc la apariția sindromului Cushing. Persoanele afectate au un chip mare, rotund, membre subțiri și depuneri adipoase semnificative în zona abdominală și a gâtului și striații roșii ale pielii (Striae rubrae). La acestea se adaugă tulburări metabolice, uneori chiar diabet și scăderea masei osoase și musculare.
- Atunci când glanda hipofiză produce ADH în exces, avem de-a face cu sindromul Schwartz-Bartter (SIADH). Cauzele pot consta în inflamații la nivelul creierului, arsuri grave sau administrarea anumitor medicamente (ex: antidepresive triciclice). În multe cazuri, boala evoluează fără simptome sau cu simptome nespecifice precum stări de greață, vărsături, dureri de cap, crampe musculare.
Cum ne putem proteja hipofiza?
Nu există o metodă în sine de protejare a hipofizei. Însă toate măsurile benefice pentru sănătatea organismului, precum alimentație sănătoasă, mișcarea regulată, cât mai puțin stres protejează în mod natural și hipofiza.
