Hepatita C este o boală infecțioasă virală ce afectează ficatul, fiind cauzată de virusul hepatitei C (VHC). Infecţia poate duce la inflamația ficatului și, în cazuri grave, la ciroză sau cancer hepatic. Boala este tăcută, ea neavând simptome specifice clare, ceea ce o face dificil de diagnosticat.
Hepatita C – cauze şi simptome
Principala cauză a infectării cu hepatita C este contactul direct, neprotejat, cu sângele contaminat sau contactul sexual neprotejat cu persoane infectate. Factorii de risc, conform Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, sunt: injectarea de droguri cu ace utilizate de persoane infectate, infecţiile nosocomiale din spitale sau alte unităţi de îngrijire, contactul sexual neprotejat şi transfuziile de sânge contaminat, din decada şi dinainte de anii 1990.
În fazele incipiente, pacienţii cu VHC se confruntă cu oboseală, greață, pierderea poftei de mâncare, dureri abdominale – simptome uzuale pentru stări gripale. 3 din 10 cazuri de hepatita C se vindecă de la sine, însă infecţia cronică, prezentă mulţi ani în corp, are simptome severe precum icter, acumularea de lichid în abdomen, confuzie, somnolenţă, hematoame si varice esofagiene, ciroză, insuficienţă hepatică şi chiar cancer de ficat.
De ce este greu de diagnosticat hepatita C?
Hepatita C este subdiagnosticată din cauza mai multor factori: multe persoane sunt asimptomatice și nu sunt conștiente de prezenţa infecției, simptomele apărând adesea după leziuni hepatice semnificative. Screeningul este ineficient din cauza constrângerilor de timp, a lipsei de cunoștințe și a reticenței pacienților de a dezvălui factorii de risc. Instituţiile cu risc ridicat, cum ar fi închisorile, nu au implementată testarea de rutină pentru infecții virale, inclusiv pentru virusurile hepatitice. Conștientizarea publicului și a medicilor cu privire la hepatita C și tratamentele disponibile este insuficientă.
Grupuri de risc
Cele mai vulnerabile persoane în faţa infectării cu hepatita C sunt: consumatorii de droguri injectabile, beneficiarii de transfuzii de sânge sau transplant de organe înainte de 1992, când testele de depistare a VHC nu erau încă disponibile, pacienții în hemodializă, bolnavii de HIV, copiii născuți din mame cu hepatită C.
Abordare în diagnostic si tratament
Testul anticorpilor hepatitei C (anti-HCV) şi ARN viral hepatita C sunt singurele analize care confirmă faptul că aţi avut, respectiv prezenţa VHC. Hepatita C cronică necesită tratament medicamentos, ce durează între 8 şi 12 săptămâni, abstinenţă de la alcool şi o alimentaţie cu componentă hepatoprotectoare.
