Aproximativ un milion de glomeruli care se regăsesc în fiecare rinichi sunt responsabili pentru filtrarea zilnică a 180 litri de urină primară, din litrul de sânge care străbate oră de oră rinichii. Din cei 180 de litri de urină primară, glomerulii filtrează aprox. 2 litri de urină finală împreună cu produșii metabolici. Pe lângă rolul de detoxifiere pe care îl au, rinichii sunt importanți și pentru regularizarea nivelul de apă și săruri din organism, a presiunii sangvine, a formării de celule roșii și a metabolismului osos. Procesul prin care un rinichi devine inflamat poate afecta masiv întreaga funcție renală.
Ce este glomerulonefrita?
Glomerulonefrita descrie inflamația țesutului renal care afectează ambii rinichi, și care cuprinde mai întăi corpusculii renali și apoi și țesutul renal aferent. Poate fi scurtă și puternică (glomerulonefrită acută), rapid progresivă sau lentă (glomerulonefrită cronică).
De cele mai multe ori este implicat și sistemul imunitar. Se presupune că un contact permanent al vasoganglionilor din corpii renali cu toxinele din sânge ar putea conduce la o reacție inflamatorie. Se pare că și factorul genetic joacă un rol, deoarece această explicație nu explică evoluția bolilor în toate cazurile.
Ce forme există?
Ca urmare a numărului mare de forme de inflamații care există, această boală este foarte variată și poate fi diagnosticată numai de specialiștii urologi. Este importantă deosebirea între diferitele forme, și exprimarea în ceea ce privește prognoza acestora. Diferențierea este posibilă în funcție de simptome, cauze, mecanisme de apariție și timpul modificărilor la nivelul țesuturilor. Descrierile diferitelor forme se bazează, în general, pe evoluția și localizarea simptomelor primare (ex: glomerulonefrită extracapilară sau membranoasă).
- Un alt criteriu este cel al modului în care este implicat sistemul imunitar. În cazul grupelor mari, se formează imunocomplexe, așadar legături de antigeni și anticorpi. Acestea pot avea ca urmare și alte afecțiuni (ex: în urma unei infecții în gât cu streptococi) sau anticorpi formați împotriva antigenilor bacterieni și care se depun ulterior în diferite segmente din corpii renali unde încep distrugerea acestora. Există forme prin care organismul formează autoanticorpi împotriva stratului interior din corpii renali, care se depun acolo. Există și alte celule ale sistemului imunitar (ex. celule T, complement) care pot provoca reacții inflamatorii.
- O altă caracteristică de diferențiere este modul în care se desfășoară inflamația la nivelul rinichilor (forma primară) sau dacă se manifestă sub forma unei afecțiuni la nivelul întregului sistem, afectând și alte organe (ex: țesutul conjunctiv în cazul colagenozei sau plămânii în cazul sindromului Goodpasture), afecțiuni canceroase, infecții sau în prezența anumitor medicamente (formă secundară).
Simptome și diagnostic
Dacă, în ce fel și când se manifestă afecțiunea, depinde de tipul inflamației. În multe cazuri, cei afectați nu prezintă nici un simptom pentru o perioadă lungă de timp, chiar dacă rinichii sunt deja afectați. Simptomele insuficienței renale se resimt abia tărziu, când boala este deja avansată, spre exemplu prin scăderea performanței generale, stări de rău generalizat, scăderea apetitului, rețineri de apă, tulburări de ritm cardiac, hipertensiune, stări de greață, miros neplăcut al gurii sau colorarea în galben a pielii.
De asemenea, este posibilă și apariția osteoporozei, creșterea predispoziției la infecții, anemii, problemele de concentrare și durerile de cap. Unii pacienți se plâng chiar și de dureri renale. În plus, este posibilă și hematuria (prezența sângelui în urină), modificarea valorilor renale (creatinină). Pentru diagnosticare este necesară o ecografie a rinichilor și testarea funcției renale.
De asemenea, pentru stabilirea formei de inflamație este necesară și recoltarea de probe de țesut renal. Pentru stabilirea cât mai timpurie a unui diagnostic și pentru demararea terapiei, este importantă realizarea unui test de urină, în special în cazul grupurilor de risc. Astfel, la 1-3 săptămâni după o infecție în gât cu streptococi, se recomandă realizarea unui control de urină. În plus, testele de urină se recomandă și în cazul afecțiunilor de sistem care ar putea conduce la o glomerulonefrită secundară. Testele trebuie realizate la intervale regulate, urmărind valorile proteinelor din urină și a unei eventuale hematurii.
Tratament și terapie
Tratamentul diferă în funcție de inflamație. Dacă pacientul se confruntă cu o afecțiune principală, spre exemplu amigdalita, aceasta este tratată cu antibiotice. În rest, sunt administrate medicamente pentru scăderea tensiunii, cortizon și imunosupresive. În funcție de cât de afectată este funcția renală, pacientul ar putea fi supus unei dialize, adaptând și alimentația și consumul de lichide în mod adecvat.
Evoluția diferă în funcție de forme. Uneori este posibilă recuperarea spontană, când tratamentul este administrat timpuriu. Alteori însă, pacientul ajunge să aibă nevoie de dializă în decurs de numai câteva luni de la declanșarea bolii.
