Glanda tiroidă poate prezenta afecțiuni mai rare, precum inflamațiile. În spatele termenului „tiroidită” se ascund diferite simptome care formează un grup neomogen. Acestea au însă un numitor comun: reacția difuză sau sub formă de focar a țesutului tiroidian la un stimul inflamator (infecții bacteriene sau virale, medicamente, autoanticorpi în boli autoimune). Inflamațiile glandei tiroide pot fi clasificate în funcție de cauze, de evoluția clinică sau de histologia ei, așadar în funcție de aspectul microscopic al țesutului tiroidian.
Cum apare inflamația glandei tiroide?
Glanda tiroidă și inflamația acută: Este de cele mai multe ori provocată de bacterii, care s-au extins prin vasele de sânge sau prin fluxul limfatic. În cazuri mai rare, tiroiditele acute se dezvoltă din alte infecții (tuberculoză, sifilis, ciuperci) ca urmare a radiațiilor sau a anumitor medicamente, respectiv pe baza unei reacții autoimune sau a unei răni.
Glanda tiroidă și inflamația subacută: Este cauzată frecvent de virusuri, de un răspuns inflamator postviral sau prin mecanisme autoimune și sunt de două tipuri: granulomatoase sau limfocitare, în funcție de tipul de infiltrat inflamator care se acumulează în tiroidă. Tiroidita subacută granulomatoasă sau tiroidita de Quervain apare frecvent la sfârșitul primăverii, începutul verii și toamna, la câteva săptămâni după o infecție virală (rinofaringite ce pot trece chiar neobservate, pojar sau oreion). Este o inflamație dureroasă a glandei tiroide cu evoluție autolimitată, poate recidiva în anumite cazuri. Tiroidita subacută limfocitară este declanșată printr-un proces autoimun, frecvent după perioada de sarcină (tiroidita postpartum). Este o inflamație nedureroasă a glandei tiroide care evoluează și spontan spre vindecare.
Glanda tiroidă și inflamația cronică: Această formă de tiroidită este provocată de cele mai multe ori de o afecțiune autoimună, prin care sistemul imunitar produce în mod eronat anticorpi împotriva țesutului propriului corp. În funcție de anticorpii și celulele care se găsesc în țesut, această formă de tiroidită autoimună este clasificată în diverse forme. Cele mai cunoscute sunt tiroidita Hashimoto și tiroidita fibroasă (Riedel). În cazuri izolate, aceste infecții cronice pot fi provocate de medicamente sau alte boli cum ar fi SIDA.
Cum se manifestă boala?
Tulburările pot să difere în funcție de formă:
- În cazul formei acute, imediat după o infecție în zona nasului, a gâtului sau a urechilor, avem de-a face cu episoade de creștere a temperaturii și umflarea relativ rapidă a glandei tiroide, de regulă foarte dureroasă la palpare. Durerile se pot extinde până în zona urechilor și a maxilarului. Umflarea este delimitată iar zona afectată se înroșește. Pacienții se simt foarte rău și prezintă dificultăți la înghițire.
- În cazul formei subacute, aceste simptome pot să lipsească sau pot să evolueze în gravitate similar celor caracteristice infecțiilor acute. Tiroidita de Quervain se manifestă prin dureri în regiunea cervicală anterioară cu iradiere în mandibulă, gât și urechi, dificultăți la înghițire și inconstant febră. Tiroidita postpartum debutează brusc, fără durere, prin mărirea de volum a glandei tiroide (hipertrofie tiroidiana) și hiperfuncția glandei (hipertiroidie).
- Formele cronice se manifestă de obicei printr-o mărire nedureroasă a glandei tiroide. Pacienții cu tiroidă autoimună, chiar în starea de debut a bolii, nu prezintă simptome, fapt pentru care boala nici nu este descoperită în faza incipientă. După o perioadă, în cazul anumitor forme (în special în tiroidita fibroasă Riedel), se poate ajunge la o presiune exercitată asupra căilor respiratorii și a vaselor cervicale cu apariția simptomelor de compresie (modificarea vocii, dificultăți de respirație și la înghițire). Tiroidita cronică autoimună Hashimoto evoluează în mod constant cu scăderea funcției tiroidiene (hipotiroidie). Atunci când țesutul este afectat de evoluția procesului de inflamație cronică, aveam de-a face cu o subfuncționare a glandei tiroide, însoțită de simptomele aferente de hipotiroidie. Printre acestea se numără sensibilitatea la frig, oboseală, dificultăți de concentrare, edeme, creștere în greutate, scăderea pulsului, piele rece, uscată și subțire, păr aspru, deseori chiar stări de letargie sau depresie.
Cum este stabilit diagnosticul?
Pentru început se va prezenta medicului istoria bolii. Acesta va palpa glanda tiroidă, va evalua dimensiunea și starea acesteia cu ajutorul ultrasunetelor. Dacă va fi necesar, se va colecta chiar și o probă de țesut. Sunt necesare analizele de sânge- în funcție de suspiciunile de boală existente, se vor căuta semnele unei modificări hormonale, anticorpi sau indicii ale unei infecții. Activitatea metabolică și funcționarea glandei tiroide pot fi evaluate prin substanțe de contrast radioactive, prin scintigrafia tiroidiană.
Care sunt tratamentele disponibile?
În funcție de cauzele bolii, sunt prescrise antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene sau analgezice. În cazul infecțiilor acute, pacienților li se recomandă repaus la pat. Compresele reci alcoolizate aplicate pe gât ajută la reducerea durerilor. În unele cazuri nu este nevoie de nici un tratament, infecția retrăgându-se singură după câteva săptămâni. În tiroiditele acute, în caz de supurație se efectuează incizie, evacuare și drenaj și instituirea tratamentului antibiotic conform antibiogramei efectuate din cultură.
În tiroiditele subacute, pentru cazurile mai severe poate fi necesară terapia cortizonică. În prezența hipertiroidismului sau tireotoxicozei se instituie tratamentul corespunzător.
Tiroiditele cronice sunt de regulă însoțite de scăderea funcției tiroidiene și necesită tratament hormonal de substituție. În formele fibroase de tiroidită cronică (Riedel) este necesar adesea tratamentul chirurgical.
Fiecare dintre noi se confruntă la un moment dat cu diverse afecțiuni.
Ne bucurăm că îți putem spune cum se manifestă afecțiunile glandei tiroide
Scrie-ne un comentariu și spune-ne cât de utile au fost informațiile despre glanda tiroidă din articol.
