Ce e epilepsia?
Epilepsia este una dintre cele mai răspândite afecțiuni cronice ale sistemului nervos central. Se estimează că numărul persoanelor din Germania, care sunt afectate de episoade epileptice repetate se ridica la 500.000. Termenul provine din greacă, iar în traducere liberă înseamnă "a fi suferit un atac puternic". Boala, cunoscută încă din antichitate, era învăluită încă de atunci în mister: cei afectați se prăbușesc la pământ – de cele mai multe ori țipând, devenind inconștienți, iar mișcările corpului sunt necontrolate. În unele cazuri le apare și spumă la gură.
Ziua epilepsiei împotriva prejudecaților
Și în prezent, cei afectați au de înfruntat nenumărate preconcepții. În ciuda părerii larg răspândite, epilepsia nu este moștenită genetic, însă o anumită predispoziție, da. De asemenea, trebuie delimitat clar între episoadele epileptice izolate și boala „Epilepsie”. Acest diagnostic este aplicat atunci când pacientul a suferit deja mai mult de două astfel de incidente, fără un motiv aparent. Persoanele care suferă de epilepsie, în funcție de gravitatea bolii, sunt restricționați în multe aspecte ale vieții. Pentru a face lumină asupra acestei tematici care are de înfruntat nenumărate prejudecăți, în fiecare an, pe 26 martie, se celebrează Ziua Mondială a Epilepsiei, fondată sub numele de "Purple Day" .
Epilepsia: furtuna din creier – cum se manifestă?
Pentru a explica ce este epilepsia cu adevărat, medicii și persoanele afectate o descriu ca pe „o furtună în creier”. Nu vă gândiți însă la dureri de cap, deoarece de fapt au loc descărcări nervoase necontrolate ale celulelor nervoase, care împiedică funcționarea ordonată a creierului. Astfel, în cazul unui epileptic, semnalele care extind celulele nervoase sunt transmise fie pentru un timp prea lung sau prea scurt: rezultatul "notificărilor incorecte" rezultă apoi în mișcări necontrolate ale mușchilor, retrăite sub forma spasmelor. Sunt afectate însă și celulele nervoase responsabile pentru gândire și stare conștientă. De aceea, în timpul unui atac epileptic, cei afectați își pierd cunoștința.
Atacurile epileptice sunt foarte diferite. Spasmele suferite de unii pacienți sunt foarte puternice, iar în cazul altora, simptomele sunt atât de minore încât nici nu sunt conștientizate. Trebuie reținut că nu toate atacurile spastice sunt neapărat epileptice. Nenumărați sugari și copii trec prin „spasme febrile” în timpul bolilor care le provoacă o creștere a temperaturii, care dispare odată cu însănătoșirea. Cu toate acestea, după fiecare spasm febril se recomandă măsurarea curenților cerebrali pentru a exclude prezența unei boli epileptice.
Formele de epilepsie
Asociația Internațională a Epilepsiei a stabilit un total de 10 forme diferite de atacuri și mult mai multe forme de epilepsie. Aceeași forma de epilepsie se poate manifesta prin diferite tipuri de atacuri. De regulă, o singură persoană poate suferi de o singură formă de epilepsie, însă atacurile pot să difere. La fel de diferite sunt și intervalele dintre atacuri. În cazul unora, pot trece ani sau chiar decenii între două atacuri, în timp ce alții pot suferi atacuri la diferență de câteva secunde.
Vom face diferența între atacurile „focale” și „generalizate”: în cazul celor dintâi, focale, este afectat doar un segment al creierului, în timp ce atacurile generalizate afectează de la bun început ambele emisfere cerebrale.
Diagnosticarea și tratarea epilepsiei
Odată ce pacientul suferă de un atac spasmodic, fără nici o altă cauză patologică, diagnosticul trebuie verificat cu ajutorul unei electroencefalograme (EEG). În jur de 50% din cazurile de boală se manifestă încă din timpul copilăriei, existând și posibilitatea unei vindecări "spontane". Epilepsia se poate dezvolta și în urma unui traumatism cranian, atunci când celulele anumitor zone cerebrale nu mai funcționează în mod coordonat. Iată câteva alte cauze care pot declanșa atacurile epileptice: inflamarea creierului, hemoragie, lipsa de oxigen în timpul nașterii, accident vascular cerebral, tulburări metabolice ale creierului, precum și tumori sau malformații în dezvoltarea creierului.
Tratamentul epilepsiei
Medicamente
Tratamentul medicamentos al epilepsiei presupune reducere hiperexcitabilității celulelor nervoase și accentuarea mecanismelor inhibitorii. Aceste efecte sunt posibile prin administrarea regulată de medicamente precum Gapapentin și o atentă supraveghere medicală. Deși medicamentele sunt ușor de administrat, acestea sunt însoțite de nenumărate efecte secundare, dintre care amintim: reacții ale pielii, stări de greață și vărsături, amețeală, oboseală și vedere încețoșată. Ficatul, glandele limfatice și oasele au și ele de suferit de pe urma tratamentului medicamentos.
De regulă, se prescrie un medicament care poate fi controlat cu ajutorul EEG și a concentrațiilor de substanță activă. Numai atunci când toate preparatele individuale nu au succes se încearcă un tratament combinat cu două sau mai multe medicamente. Atunci când pacienții nu suferă nici o convulsie timp de trei ani, se încearcă reducerea treptată a medicamentelor.
Operațional
Punctul central al atacurilor din creier poate fi îndepărtat chirurgical. Acest fapt este posibil doar atunci când crizele se înregistrează mereu în aceeași zonă și dacă îndepărtarea lui este posibilă în condiții de siguranță și dacă nu presupune inconveniente majore pentru pacient.
Întreruperea circuitelor
În cazul întreruperii circuitelor, se apelează la separarea unor rute nervoase prin care se propagă crizele. Transferul de impulsuri devine astfel imposibil.
Detectarea și evitarea factorilor declanșatori
Această formă de tratament presupune o doză serioasă de autodisciplină din partea celui afectat. Ca tratament complementar pe lângă celelalte forme de terapie, importanța auto-controlului nu trebuie subestimată.
Stimularea nervului vag
Acest tratament constă în introducerea unui stimulator care influențează nervul vag, controlând astfel descărcările celulelor nervoase.
Viața cu epilepsie
Persoanele care suferă în prezent de epilepsie, au posibilitatea de a controla boala. Cu toate acestea, sunt expuse major pericolelor din timpul căderilor suferite în timpul unui atac. Printre restricțiile impuse din punct de vedere profesional și în timpul liber, amintim interdicția de a conduce mașini, astfel că, profesii precum cea de șofer sau pilot nu pot intra în discuție. De asemenea, le este interzisă manevrarea de substanțe periculoase.
De aceea, mulți dintre tinerii care suferă de epilepsie au dificultăți în găsirea unui loc de muncă. În timp ce familiile și apropiații acestora învață de-a lungul timpului cum să abordeze boala, colegii de serviciu și angajatorii se simt depășiți în astfel de situații. Chiar dacă cei suferinzi poartă mereu asupra lor o indicație de urgență și medicamentele necesare, cei din jur trebuie să fie capabili să reacționeze. Persoanele care suferă de epilepsie au nevoie de înțelegere și sprijin – însă nu au nevoie de milă.
