Pentru diagnosticarea timpurie a diabetului pot fi folosite benzile de test de urină. Colorarea specifică (rezultat pozitiv) apare atunci când glicemia în exces este eliminată prin rinichi, în urină.
Diagnosticarea diabetului
Diabetul poate fi diagnosticat cu ușurință prin măsurarea repetată a valorilor glicemiei din sânge (spre exemplu prin picătura de sânge din deget). Atunci când valorile se situează într-un interval incert, între o creștere clară și intervalul de referință (sub 100 mg/dl pe stomacul gol; după servirea mesei, sub 140 mg/dl), sunt necesare metode suplimentare de control. Printre acestea se numără și întocmirea unui jurnal al valorilor glicemiei și testul de toleranță orală la glucoză (OGTT). În cazul în care se constată prezenta diabetului, trebuie stabilit în ce măsură ar putea fi provocat de alte afecțiuni sau stări, cum este cazul diabetului de gestație, afecțiuni ale pancreasului sau în cazul administrării anumitor medicamente.
Tratament
Tratamentul diabetului de tip 2 se desfășoară pe baza unui plan: se încearcă mai întâi orientarea pacientului spre un stil de viață mai activ și scăderea greutății corporale, în cazul în care pacientul este supraponderal. În combinație cu o dietă specială pentru diabetici, în numeroase cazuri se reușește normalizarea glicemiei. În cazul în care pacientului îi lipsește motivația sau măsurile nu dau rezultate din alte motive, se începe tratamentul medicamentos. Sunt administrate mai întâi medicamente orale, așa numiții inhibitori de resorbție (antidiabetice orale), sulfoniluree, biguanide și sensibilizatoare la insulină. În cazul în care tratamentul medicamentos nu își dovedește eficiența și nu se observă o normalizare a nivelului glicemic din sânge, se recurge la insulină și la medicamente insulinice. Insulina este disponibilă în diferite forme de preparare și cu efect pe diferite durate.
Terapia convențională cu insulină (CT)
În cazul terapiei convenționale, necesarul zilnic de insulină este asigurat prin 2 injecții de insulină combinată (dimineața și seara). Cantitatea de hrană consumată și activitatea fizică sunt adaptate corespunzător.
Terapie intensivă cu insulină (ICT)
Terapia intensivă cu insulină care se bazează pe conceptul ”basis-bolus” presupune administrarea de 1-3 ori pe zi a unui preparat de insulinǎ cu acțiune lungǎ (sau intermediară) care sǎ acopere necesarul bazal de insulinǎ și administrarea unui preparat de insulină cu acțiune scurtă pentru acoperirea necesarului postprandial. Această tehnică permite pacienților calcularea individualizată a dozelor de insulină și a momentului administrării, în funcție de conținutul meselor și de valoarea măsurată a glicemiei. Terapia intensivă permite o adaptare mai bună a nivelului glicemic, însă este mai costisitoare pentru pacient, deoarece necesită măsurarea mai frecventă a glicemiei și injectarea mai frecventă a insulinei. Această formă de terapie nu este potrivită pentru toți pacienții.
Terapia cu pompă de insulină
O altă formă de terapie constă în fixarea unei pompe mici de insulină sub piele, care eliberează cantitatea necesară de insulină în sânge. Alternativ, pompa poate fi purtată și extern, iar insulina este injectată printr-un cateter în organism.
