Numerosi pacienti care sufera de diabet tip 2 reactioneaza rezervat, cu indoiala, chiar teama la sugestia medicului de a incepe un tratament cu insulina. "Teama de ac" reprezinta in continuare o bariera de neconceput. Daca insa obiectivele terapeutice nu pot fi atinse prin scaderea in greutate, prin activitate fizica si antidiabetice orale, se recomanda inceperea tratamentului cu insulina. Cu cat terapia incepe mai devreme, cu atat este mai mic riscul pacientilor de a suferi de complicatii la nivel renal, ocular si al sistemului nervos.
Boala nr.1 a civilizatiei
Diabetul se numara printre cele mai frecvente boli metabolice cu care se confrunta omenirea. In timp ce in cazul pacientilor care sufera de diabet zaharat de tip 1, lipsa hormonului insulinei presupune injectarea acestuia de la bun inceput, in cazul pacientilor diagnosticati cu diabet zaharat de tip 2, se incearca initial reducerea glicemiei prin activitate fizica intensa si tablete. Daca insa nu se reuseste controlarea optima a glicemiei, este posibila o terapie combinata de diferite antidiabetice orale sau insulina.
Explicatie
In cazul tratamentului diabetului de tip 2, este importanta mentinerea sub control a doua probleme: pe de-o parte rezistenta la insulina (efectul scazut al insulinei asupra celulelor) a organelor vizate si carenta de insulina astfel conditionata. Pe de alta parte, secretia intarziata a insulinei din celulele B ale pancreasului dupa consumul de hrana. Insulina vizeaza trei organe: tesutul adipos, muschii si ficatul. Hormonul faciliteaza preluarea si stocarea de zahar din sange in celule si regleaza eliminarea din ficat. Atunci cand insulina este disponibila in cantitati prea mici sau efectul insulinei asupra organelor vizate este afectat, creste nivelul glicemiei din sange. Organismul este capabil sa compenseze efectul scazut al insulinei, printr-o productie amplificata de insulina. Un plan alimentar corespunzator, activitatea fizica si un tratament medicamentos care sa intensifice productia de insulina pot scadea nivelul glicemiei. Cu timpul, celulele vizate reactioneaza mai putin sensibil la hormon si capacitatea de productie de insulina a pancreasului scade pana la sistarea completa. Cel tarziu acum trebuie inceput tratamentul cu insulina pentru a atinge obiectivele terapeutice.
Controlare regulata
Prin controlarea corespunzatoare a glicemiei de la inceput, pacientii au sansa de a evita numeroasele complicatii care insotesc diabetul, de a gasi si a mentine o stare de bine. Pentru aceasta este nevoie de un control regulat al nivelului glicemiei. In plus, este necesara determinarea la intervale regulate a valorii hemoglobinei glicate (HbA 1c ). In cazul persoanelor cu un metabolism sanatos, cu o medie a nivelului glicemic de 90 miligrame /decilitru (5 milimoli pe litru), valoarea HbA 1c se situeaza la aproximativ 5 %. Controlul valorii HbA 1c trebuie realizat trimestrial. Acesta nu inlocuieste insa controlul regulat al glicemiei. Rezultatele trebuie inregistrate in carnetul de diabetic al pacientului si in jurnalul glicemic.
Rezultatele studiului UKPDS prezentate in toamna anului 1998 (U United K Kingdom P Prospective D Diabetes S Study) au indicat ca o scadere permanente a valorii HbA 1c pot ajuta la evitarea semnificativa a complicatiilor care insotesc diabetul. Daca tratamentul medicamentos nu atrage dupa sine rezultate semnificative privind nivelul glicemic, se recomanda inceperea tratamentului cu insulina. De asemenea, in cazul insuficientei renale, hepatice si cardiace, anumite antidiabetice orale sunt contraindicate si este necesara inceperea imediata a tratamentului cu insulina. Multumita progresului medicinii, tratamentului cu insulina nu mai reprezinta corvoada de altadata. Dupa o anumita perioada, folosirea injectiei sau a stiloului cu insulina devine rutina, iar reglarea corecta a nivelului glicemic contribuie semnificativ la calitatea vietii pacientului.
