Opiumul obtinut din semintele de mac era cunoscut ca antinevralgic inca din antichitate. Pentru a stabili insa numarul substantelor active din opiumul crud si explicatia diferentelor de efecte pe care le au aceleasi cantitati de opiu a fost nevoie de analize mai detaliate. Principiul pe baza caruia functioneaza opiumul a fost stabilit in conditii de pionierat in anul 1805. Substanta cu efecte de inducere a somnului a fost initial numita Morfium, amintind de zeul grec al viselor, Morfeus. Abia mai tarziu, denumirea Morfium s-a transformat in morfina folosita astazi.
Johann Friedrich Gmelin descria opiumul in anul 1777 in cartea s-a intitulata "Istoria otravurilor din plante": "Extractul de mac are efect asupra sufletului prin nervi. O cantitate mica este suficienta pentru a induce o stare de liniste si serenitate, care se mentine in ciuda oricaror dureri si griji, atata timp cat substanta este eficienta."
Acizi si baze
La momentul descoperirii morfinei, numai acizii erau cunoscuti ca substante vegetale active. Ajutorul de farmacist Friedrich Wilhelm Adam Sertürner (1783 - 1841) si-a publicat descoperirea in Jurnalul Farmaceutic din Trommsdorffs, sustinand ca morfina este o baza alcalina, dar nu i s-a acordat atentie. Abia mai tarziu s-a recunoscut faptul ca odata cu morfina ca reprezentant al clasei, s-a descoperit o intreaga clasa de substante: alcaloizii. Astfel, din opiu s-a obtinut o intreaga serie de alcaloizi, cu raporturi de amestec diferite, in functie de sursa. Astfel se explica si actiunea diferita, in conditiile dozelor identice de opiu.
Actiunea morfinei
Cel mai puternic element al opiumului este morfina, folosita ca anestezic foarte eficient si a carei izolare a revolutionat chirurgia. S-a constatat riscul aparitiei dependentei atat in cazul opiumului cat si a morfinei, pericol care insa nu se aplica dozelor necesare folosite in prezent in combaterea durerilor. Morfina reprezinta si astazi cel mai folosit calmant impotriva durerilor acute si cronice.
Friedrich Wilhelm Adam Sertürner a lucrat in ultimii ani din viata ca farmacist in Einbeck si Hameln, unde s-a dedicat cercetarii. S-a stins din viata la varsta de 58 de ani, fiind inmormantat in capela Sfantului Bartolomeu din Einbeck. Pe piatra funerara a acestuia sta scris: "Prin descoperirea meritorie a morfinei, a alinat durerile multor oameni in suferinta."
