Bolile cronice sau procesele inflamatorii ale ficatului pot conduce la apariția ficatului gras și pot distruge țesutul hepatic de-a lungul procesului. Celulele hepatice sunt apoi înlocuite de țesut conjunctiv funcțional. Rezultatul: Ficatul nu își mai poate îndeplini sarcinile metabolice și de detoxifiere. O astfel de ciroză hepatică este ireversibilă și poate pune viața în pericol în stadiile terminale. Ciroza este de două ori mai răspândită în rândul bărbaților decât al femeilor.
Cauzele cirozei
Aproape orice boala cronică a ficatului se poate transforma în ciroza hepatică. În aproximativ jumătate din cazuri abuzul cronic de alcool este cauza. Aproximativ o treime dintre cei afectați suferă de pe urma unei hepatite cronice virale.
Există și cauze mai rare, cum ar fi bolile autoimune din zona căilor biliare care duc la reacții inflamatorii constante și boli metabolice, cum ar fi boala Wilson sau hemocromatoză, în care cuprul sau fierul sunt depozitate în ficat și atrag după sine moartea celulelor.
Ciroza hepatică: Simptome și evoluție
Ciroza hepatică în sine este însoțită, de regulă, de simptome doar relativ târziu. Simptomele cirozei hepatice rezultă din capacitate de funcționare restrânsă a ficatului.
Principalele consecințe constau într- un echilibru modificat de proteine și hormoni, acumularea de substanțe toxice precum amoniacul în sânge, care pătrunde și în creier și îl afectează (encefalopatie hepatica) și o creștere a presiunii în vena portală. Deoarece sângele începe să aibă probleme circulatorii prin contracția cicatrizată a ficatului, acesta începe să creeze devieri, care, la rândul lor, pot duce la sângerări în zona esofagului, care pot pune în pericol viața persoanei în cauză. În plus, ciroza hepatică crește riscul de cancer hepatic.
Principalele complicații ale cirozei hepatice includ:
- Simptome generale: scăderea performanței, oboseală, scădere în greutate
- Anomalii la nivelul pielii: hemangiom, buze și limbă lacerante, palme roșii, unghiile albe, extensiile venoase sub pielea abdominală (semne ale unei circulații ocolitoare)
- Este posibilă o tendință sporită de sângerare, dar și de coagulare
- Ascita: abdomenul distins, eventual cu dureri la palpare și dureri în abdomenul superior
- Tulburări hormonale: scăderea libidoului, apariția sânilor în rândul bărbaților, calviția (căderea părului de pe abdomen), la tulburări menstruale la femei
- Icter: decolorarea galbenă a pielii și a țesutului conjunctiv, mâncărime severă
- Semne de tulburări cerebrale: tulburări de orientare, probleme de memorie, schimbări ale dispoziției, comportament necorespunzător, conștiința alterată până la pierderea cunoștinței (coma de insuficiență hepatică)
În timpul controalelor medicale, de exemplu în timpul palpării sau ecografiei, ficatul apare mărit la început, ca urmare a proceselor bolii. Dacă ciroza ficatului avansează, ficatul se micșorează ca urmare a modificărilor cicatriciale și devine mic, ferm și tubercular.
Diagnostic: ciroza hepatică
Pentru diagnosticarea cirozei hepatice, este suficientă analizarea simptomele și constatările tipice din timpul controalelor medicale. Testele de laborator, ecografia și laparoscopia sau biopsia hepatică sunt efectuate pentru a determina cauzele, pentru a evalua stadiul cirozei și pentru a planifica tratamentul.
Gastroscopia este utilizată pentru a verifica dacă s-a format deja o circulație ocolitoare a sângelui, așa-numitele varice esofagiene care pot pune în pericol viața pacientului.
Tratamentul cirozei hepatice
Odată modificat țesutul hepatic, acesta nu mai poate fi transformat într-un țesut cu celule hepatice funcționale. Prin urmare, scopul principal al terapiei este de a reduce progresia cirozei. În primul rând, se va trata afecțiunea de bază. Este esențială evitarea acelor substanțe care pot deteriora în continuare ficatul - în special alcoolul, dar și medicamentele care sunt deseori filtrate prin ficat. În plus, pe durata tratamentului (și nu numai) o dietă adaptată la ciroza hepatică poate fi benefică.
De asemenea, sunt tratate simptomele și posibilele complicații ale cirozei hepatice. De exemplu, ascita poate fi redusă în intensitate cu ajutorul medicației sau a puncției abdominale, iar sângerarea din venele esofagiene poate fi oprită cu un reflex. În unele cazuri, se apelează la intervenții chirurgicale pentru crearea unei devieri artificiale pentru sistemul venei portale. Acest sunt portosistemic protejează pacientul împotriva sângerării varicoase, dar crește riscul de coma hepatică.
În unele cazuri, funcția hepatică poate fi restabilită prin transplant hepatic. Cu toate acestea, ca urmare a criteriilor de excludere, cum ar fi dependența de alcool, mulți pacienți nu ajung să beneficieze de un astfel de transplant.
Ciroza hepatică: evoluție și speranță de viață
Speranța de viață în cazul pacienților diagnosticați cu ciroza hepatică depinde în primul rând de cauza bolii, de gradul cirozei și de succesul în prevenirea avansării acesteia. În lipsa unui tratament, sau prin continuarea consumului de alcool, ciroza hepatică conduce la decesul pacientului într-un interval de câteva luni sau ani. Cele mai frecvente cauze de deces constau în hemoragia varicelor esofagiene, urmată de coma hepatică, insuficiența hepatică și renală combinată (sindrom hepatorenal).
Pentru a estima prognosticul, medicii aplică scorul Child Pugh. Cu ajutorul acestui scor, ciroza hepatică este împărțită în etape (de la Child 1 la Child 3). Sunt relevante cinci criterii (trei valori de laborator, ascita și intensitatea afecțiunilor creierului), pentru fiecare dintre acestea fiind acordată o notă de la 1 la 3. Cu cât scorul este mai mare (maxim 15), cu atât speranța de viață este mai mică.
