Tratamentul adjuvant în diabetul zaharat include și o multitudine de plante medicinale, vitamine, minerale și antioxidanți- comercializate în produse cu statut de suplimente alimentare sau medicamente (atât fără prescripție, cât și cu prescripție medicală).
Plantele medicinale cu acțiune hipoglicemiantă cele mai cunoscute sunt afinul, dudul negru, gymnema sylvestre, anghinarea, tecile de fasole, momordica, brusturele, cicoarea, păpădia, ceaiul verde, urzica, salvia. Unele plante hipoglicemiante au și efecte hipolipemiante importante (așa cum este schinduful și anghinarea). Plantele medicinale se comercializează sub formă de ceaiuri, tincturi sau extracte standardizate.
Afinul (vaccinium myrtillus) și castravele amar (Momordica Charantia) și Gymnema sylvestre conțin substanțe cunoscute ca insuline vegetale și sunt plantele cel mai frecvent utilizate în diabet. Plantele hipogliceminate și hipolipemiante sunt foarte utile în controlul glicemiei la pacientul diabetic cu indicație de dietă și exerciții fizice.
Acizii grași esențiali omega-3 sunt frecvent utilizați pentru corectarea dislipidemiei (trigliceride crescute) aproape întotdeauna asociată la pacienții cu diabet zaharat.
Vitaminele C și E și acidul alfa-lipoic au proprietăți antioxidante și pot limita complicațiile vasculare la pacienții obezi, cu dislipidemie și hiperglicemie.
Vitaminele din grupul B, în special Vitamina B12 și B6, sunt protectoare pentru fibrele nervoase. În programul național de diabet sunt incluse în compensare și medicamentele ce conțin vitamina B12 ca tratament al neuropatiei diabetice.
Vitamina A, luteina și zeaxantina sunt utilizate pentru protecția vederii.
Mineralele au rol important în controlul glicemiei, cele mai frecvent utilizate la pacienții cu diabet sunt cromul și magneziul.
Cromul este implicat atât în metabolismul glucidic (favorizează captarea insulinei de către receptori) cât și în reglarea apetitului pentru dulciuri.
Magneziul are un rol central în reducerea riscului de boală cardiovasculară și în patogeneza diabetului, poate amâna instalarea diabetului de tip 2 și a complicațiilor sale. Sensibilitatea la insulină ca și secreția acesteia sunt ameliorate de suplimentele de magneziu. Hipomagneziemia poate agrava rezistența la insulină.
Deficitul de magneziu este considerat un factor declanșator al diabetului zaharat de tip 2 la persoanele care au și alți factori de risc.
Precauții necesare în tratamentul diabetului zaharat
Tratamentul adjuvant cu plante medicinale sau diverse suplimente alimentare asociat la medicația antidiabetică poate acționa sinergic cu acesta și va influența semnificativ constantele biologice (glicemie, lipide, tensiune arterială etc.) și în acest caz este necesară ajustarea dozelor, poate corecta depleția generată de tratamentul medicamentos sau poate interacționa cu tratamentul antidiabetic generând efecte nedorite.
Iată câteva exemple în acest sens:
Metforminul, unul dintre cele mai recomandate antidiabetice orale în monoterapie sau combinații, produce depleție de vitamina B12 și inconstant de acid folic. La pacienții în tratament cu metformin se recomandă monitorizarea vit. B12 și acidului folic și suplimentarea acestora la nevoie. Guma de guar, frecvent utilizată ca stabilizator în industria alimentară și prezentă în multe suplimente, reduce absorbția intestinală a metforminului și scade biodisponibilitatea și implicit efectul hipoglicemiant al metforminului. Pacienții care urmează tratament cu metformin trebuie instruiți să verifice eticheta alimentelor și conținutul în guma guar al suplimentelor.
Ginkgo biloba este una dintre cele mai utilizate plante în prevenție și în bolile cronice și a beneficiat de cercetări multiple. Studiile efectuate la pacienții cu diabet de tip 2 au evidențiat ca gingko biloba înrăutățește semnificativ toleranța la glucoză la pacienții aflați în tratament cu antidiabetice orale (se pierde controlul glicemiei la acești pacienți) dar nu alterează toleranța la glucoză la pacienții cu diabet controlat prin dieta. Aceste rezultate arată ca gingko biloba are interacțiuni medicamentoase cu antidiabeticele orale.
Tratamentul cu Insulina este influențat de consumul de alimente, alcool, fumat și unele plante. Gymnema Sylvestre este singura plantă care stimulează refacerea celulelor din insulele Langerhans secretoare de insulină și se poate utiliza și la persoanele cu diabet zaharat de tip I. Deși studiile nu au raportat interacțiuni cu insulina, tratamentul cu Gymnema sylvestre necesită reducerea dozelor zilnice de insulină.
Alcoolul crește acțiunea insulinei și conduce la hipoglicemii periculoase, nicotina scade acțiunea insulinei în țesuturi, dieta bogată în fibre îmbunătățește controlul glicemic la pacienții tratați cu insulină.
Concluzii
Orice substanță (aliment sau supliment) care afectează glicemia direct sau indirect, în sensul creșterii sau scăderii necesită modificări în tratamentul medicamentos al bolnavului cu diabet.
Specialiștii în sănătate trebuie să participe activ la informarea și instruirea pacienților cu diabet privind dieta și medicația. Pacienții cu diabet trebuie să informeze atât medicul despre toate suplimentele utilizate, cât și farmacistul despre medicația administrată, atunci când solicită un supliment în farmacie.
