Analizarea urinei ca metodă de diagnosticare este folosită încă din Antichitate. Pe lângă culoare, transparență și miros era testat și gustul. Astfel, diabetul zaharat a fost diagnosticat deja încă din secolul al 17-lea ("urina dulce").
Ca urmare a progresului tehnic pe care l-a cunoscut medicina, simpla investigare a urinei și-a pierdut astăzi din importanță. Cu toate acestea, modificările semnificative intervenite în urina eliminată pot conduce la detectarea timpurie a anumitor afecțiuni, dacă acesteia i se adaugă controalele medicale adecvate.
Urina este formată în materie de 95% din apă, iar restul de 5% din uree și electroliți precum creatinină, acidul uric și alți acizi, vitamine, hormoni și coloranți.
Alcătuirea urinei se poate schimba în funcție de diferiți factori și poate deveni perceptibilă prin aspect și miros.
Urina foarte închisă la culoare
Culoarea urinei se modifică în funcție de cantitatea de lichide consumate. Cu cât consumăm mai multe lichide, cu atât urina vă fi mai deschisă la culoare. Așadar, o urină foarte deschisă la culoare, aproape transparentă va indica un consum suficient de lichide.
Dacă însă culoarea urinei amintește mai degrabă de o nuanță de chihlimbar sau are chiar o culoare maronie, este un semn că ar trebui să creșteți cantitatea de lichide consumate. Dacă urina continuă să aibă o culoare închisă în ciuda creșterii cantității de lichide consumate, recomandăm să consultați un medic.
Urina foarte deschisă la culoare
Modificările de culoare ale urinei pot avea diferite cauze: consumul anumitor alimente, administrarea de vitamine sau medicamente, sau eventuale afecțiuni.
- Urina transparentă: urina transparentă indică un consum ridicat de lichide. Însă consumul lichidelor consumate în cantități mari pe fondul unei stări de sete permanente poate indica prezența diabetului zaharat. În cazuri izolate, cauza pentru eliminarea unei cantități mari de urină transparentă poate fi diabetul insipid. În cazul acestei afecțiuni, rinichii nu pot concentra urina.
- Urina galbenă neon: Administrarea de doze mari de vitamină B2 poate induce urinei o culoare galben –neon. Această culoare este inofensivă și dispare odată cu sistarea administrării preparatului.
- Urina portocalie - maronie: Culoarea portocalie sau chiar maronie a urinei poate indica un consum insuficient de lichide, însă și anumite afecțiuni hepatice sau biliare. De asemenea, administrarea antibioticului Nitrofurantoină poate colora urina într-o nuanță maronie.
- Urina roșie: urina roșie indică prezența sângelui în urină (hematurie), sau efectele consumului de sfeclă roșie sau a murelor în cantități mari. De asemenea, urina roșie poate să apară și în urma unor accidentări musculare. În astfel de cazuri, proteina musculară numită mioglobină colorează urina în roșu. Alte cauze care ar putea explica culoarea roșie a urinei: administrarea antibioticului Rifampicină sau prezența tulburării metabolice porfirie.
- Urina maronie spre neagră: Medicamentele cu substanțele active L-Dopa sau alpha-Metildopa pot colora puternic urina. Printre cauzele mai puțin frecvente ale colorării urinei se numără afecțiunea metabolică alcaptonurie, dar și o anumită formă de cancer de piele (melanom malign) în stadiu avansat.
- Urina verde sau albastră: Urina de culoare verde sau albastră este posibilă în condiții mai rare și este cauzată de administrarea de medicamente precum Amitriptilina, Indometacin, Mitoxantron sau Propofol, preparate multivitamine, afecțiuni genetice sau infecții.
Urină tulbure? La doctor!
Persoanele sănătoase au urina clară. Atunci când urina devine tulbure este un indiciu al prezenței unei infecții sau afecțiuni la nivelul tractului urinar. Aspectul tulbure al urinei este dat de prezența bacteriilor, a eritrocitelor sau a leucocitelor. Puroiul (posibil în cazul unei infecții a pelvisului renal) sau lipidele (în cazul sindromului nefrotic) pot conferi acestui tip de urină o culoare albă.
Urina spumoasă
Urina spumoasăindică prezența proteinelor în urină (Proteinurie). În unele cazuri, acest aspect este inofensiv și apare în cazul persoanelor tinere, în condiții de stres, de solicitare fizică sau stare febrilă.
Cu toate acestea, cauzele urinei spumoase ar trebuie clarificate de un medic deoarece în cazul multor boli renale, rinichii se confruntă cu o pierdere a funcției de filtrarea a proteinelor și eliminarea acestora prin urină.
Urina mirositoare
Urina proaspătă este aproape inodoră. Mirosul specific apare abia ulterior în urma descompunerii bacteriilor. Mirosul înțepător trecător poate să nu ascundă nici un simptom sever, și apare în urma consumului anumitor alimente cum ar fi sparanghel, ceapă sau usturoi.
Dacă însă mirosul neobișnuit persistă, poate indica prezența unei infecții și ar trebui clarificate cauzele de către un medic. Iată câteva dintre cele mai frecvente cauze ale mirosului neplăcut al urinei:
- Amoniac: În cazul anumitor infecții urinare provocate de anumite bacterii, dar și în cazul deficitului de vitamina D, urina poate avea un miros asemănător amoniacului.
- Miros dulceag/ acetonă: În cazul apariției așa-numitelor ketone, urina are un miros dulceag sau acru, care amintește de mirosul specific acetonei. Cauzele ar putea fi un diabet zaharat netratat, o stare febrilă, epuizare fizică, carențe alimentare prelungite, stările postoperatorii.
- Alcoolic: În cazul dependenței de alcool, urina poate avea un miros specific de alcool.
- Sulfuros: În urma consumului de sparanghel, urina poate avea trecător un miros sulfuros. La fel și consumul de ceapă și usturoi pot induce urinei un miros neplăcut, sulfuros.
- Miros de pește: În cazul tulburărilor de metabolism precum trimetilaminuria, organismului îi lipsește o anumită enzimă a ficatului. Substanța trimetilamină care are un puternic miros de pește nu poate fi descompusă și este eliminată, printre altele, prin urină. În cazul femeilor, acest miros perceput în timpul micțiunii, poate indica prezența unei infecții a zonei genitale.
