Cercetӑtorii de la Institutul Național Francez de Sănătate și Cercetare Medicală, din Toulouse, au descoperit noi moduri în care sistemul nervos enteric afecteazӑ metabolismul glucozei în organism. Studiul publicat în revista Gut, o prestigioasӑ publicaţie internaţionalӑ dedicatӑ sistemului gastrointestinal şi hepatologiei, în luna octombrie 2020, demonstreazӑ rolul pe care axa creier-intestin o are în controlul glucozei şi al diabetului.
Ce este sistemul nervos enteric?
Sistemul nervos enteric reprezintӑ o reţea de neuroni localizatӑ la nivelul peretelui tractului gastrointestinal, acţionat inconştient şi continuu, începând de la esofag, acesta fiind poarta de intrare a bolului alimentar şi pânӑ la sfincterul anal. Aceştia controleazӑ activitatea întregului tract gastrointestinal, precum şi a pancreasului şi a vezicii biliare, fiind responsabil pentru contracţia muşchilor netezi, implicaţi în transportul alimentelor, pentru absorbţia substanţelor nutritive şi activitatea secretoare a organelor şi glandelor implicate în digestie, pânӑ la influenţarea tonusului vascular şi facilitarea excreţiei.
Microbiomul intestinal
Microbiomul intestinal reprezintӑ multitudinea de bacterii existente la nivelul intestinelor, ce favorizeazӑ, printre altele, descompunerea alimentelor. Microbiomul intestinal modulează inflamația, interacționează cu constituenții dietetici, afectează permeabilitatea intestinului, metabolismul glucozei și lipidelor, sensibilitatea la insulină și homeostazia energetică, precum şi capacitatea sistemului imunitar de a proteja organismul de factori patogeni. Studii recente sugereazӑ că bacteriile intestinale joacă un rol fundamental în afecţiuni precum obezitatea, diabetul și bolile cardiovasculare. În plus, s-a observat cӑ obezitatea şi diabetul de tip 2 sunt asociate cu o disbioză profundă, ce poate fi cauzatӑ de medicamente precum antibiotice sau chiar antidiabetice, o alimentaţie de tip fast-food, sӑracӑ în nutrienţi esenţiali, fibre alimentare şi prebiotice.
Rezistența la insulină și diabetul zaharat
Diabetul de tip 2 este o boalӑ în timpul cӑreia celulele organismului devin rezistente la semnalele transmise de insulinӑ, împiedicându-le să absoarbă glucoza suplimentară care intră în sânge după masă. Sângele va stoca şi transporta aceastӑ glucozӑ, afectând țesuturile din întreg corpul, cu implicaţii majore pentru inimӑ, ochi, rinichi şi muşchi. Boala avanseazӑ lent şi este descoperitӑ târziu în lipsa unor teste de screening regulate, însӑ poate fi controlatӑ prin dietӑ, exerciţii fizice şi un stil de viaţӑ echilibrat, ori cu ajutorul tratamentului medicamentos.
Microbiomul intestinal, lipidele şi creierul – implicaţi în controlul diabetului zaharat
Studii recente au demonstrat faptul cӑ anumite bacterii regӑsite la nivelul microbiomului intestinal produc molecule de lipide sau grӑsimi, cu efect pozitiv asupra metabolismului glucozei în sânge, ce influenţeazӑ comunicarea vitalӑ dintre sistemul nervos enteric şi creier. În cazul persoanelor cu diabet de tip 2, aceastӑ comunicare pare cӑ este întreruptӑ, iar semnalele transmise de creier ficatului, muşchilor şi ţesutului adipos de a absorbi glucoza generatӑ în sânge dupӑ o masӑ lipsesc. În plus, diabetul de tip 2 creeazӑ o hipercontracare a muşchilor netezi din duoden, prima parte a intestinului.
12-HETE: Molecula implicată în controlul glicemiei
Cercetӑtorii francezi au pornit de la teoria conform cӑreia bacteriile prietenoase ce fac parte din microbiomul intestinal pot influenţa aceastӑ comunicare bidirecţionalӑ dintre creier şi neuronii aflaţi la nivelul gastrointestinal, facilitând inducerea unei relaxӑri musculare şi restabilind metabolismul normal al glucozei. Aceste bacterii sunt hrӑnite şi se dezvoltӑ atunci când alimentaţia include prebiotice, în mod special fructooligozaharide (FOS). Studiile preclinice au demonstrat faptul cӑ, hrӑnind şoarecii cu o dietӑ bogatӑ în FOS, şoarecii au dezvoltat lipida 12-Hydroxyeicosatetraenoic acid (12-HETE), cu rol în reducerea hipercontracţiei duodenale şi îmbunătățirea nivelului glicemic din sânge. Pentru a observa dacӑ acest fenomen se aplicӑ şi în cazul oamenilor, cercetӑtorii au analizat probe provenind de la persoane cu diabet şi de la voluntari sӑnӑtoşi şi au descoperit că a existat cu 38% mai puținӑ 12-HETE în duodenul persoanelor cu diabet. De asemenea, ei au arătat că 12-HETE activeazӑ semnalul unui receptor nervos numit receptor miu-opioid, care reduce contracția musculară din duoden şi restabileşte comunicarea dintre intestin și creier.
Aceste studii necesitӑ, însӑ, o continuare pentru a se putea crea noi forme de tratamente pentru diabetul de tip 2, ce implicӑ relaţia strânsӑ dintre bacteriile intestinale, sistemul nervos enteric, creier şi sӑnӑtatea oamenilor, fӑrӑ efecte adeverse asupra organismului.
