Cu ajutorul unei alimentații sărace în proteine, poate fi redusă concentrația substanțelor uremice (substanțe care trebuie eliminate prin urină), pentru menținerea simptomelor sub control a simptomelor și pentru amânarea pe cât posibil a dializei sau a unui eventual transplant de rinichi. Mai puține proteine reprezintă o sarcină în minus pentru rinichi. Alimentația medie a unui adult sănătos conține 1,0 – 1,5g/proteine / kilogram din greutatea corporală. Aceste valori sunt greu de suportat de rinichii afectați de insuficiență renală.
Proteine: găsirea dozei potrivite
Pentru alimentația pacientului care suferă de insuficiență renală cronică, asigurarea necesarului limitat de proteină seamănă cu mersul pe sârmă, deoarece apare imediat pericolul unei alimentații prea sărace în aminoacizi. Aminoacizii acționează precum enzimele, hormonii, anticorpii în sistemul imunitar, transmiterea impulsurilor nervoase și multe altele.
În cazul deficitului de energie, pentru alimentarea organismului cu energia necesară este folosită atât proteina proprie corpului, cât și cantitatea de proteine din alimentație. Se ajunge astfel la o creștere a ureei în sânge. Cerințele de alimentație diferă în funcție de diferitele faze ale insuficienței renale și pot fi determinate pe baza analizelor de laborator. Printr-un regim alimentar adecvat, pacienții pot influența pozitiv evoluția bolii.
Proteina
Proteinele din alimentație trebuie reduse în funcție de gradul de severitate al pacientului ce suferă de insuficiență renală cronică. Cantitatea minimă de proteine din alimentație este de 0,5 g proteine/kilogram din greutatea corporală. Pacienții care suferă de o insuficiență renală avansată nu ar trebui să depășească o cantitate zilnică de proteine de 40-60 g.
- Se recomandă folosire produselor dietetice speciale (amidon sărac în proteine, faină și produse de panificație sărace în proteine).
- Alegeți proteinele valoroase din punct de vedere biologic pentru a asigura organismului aminoacizii de care are nevoie. Combinațiile valoroase de proteine sunt formate din cartofi și ouă, leguminoase și ouă, lapte și cereale, ouă și cereale, leguminoase și cereale, leguminoase și lapte. Amestecul cartofi-ouă conține cea mai înaltă valoare biologică (= gramele de proteină organică ce pot fi obținute din 100g proteină alimentară).
Grăsimea
Pe lângă sursa de energie, grăsimile constituie furnizori de acizi grași esențiali și purtătoare de vitamine liposolubile.
- Asigurați o cantitate suficientă de grăsimi prin consumul de acizi grași mononesaturați (ulei de măsline sau ulei de rapiță) și acizi grași polinesaturați (ex. ulei din germeni de porumb sau ulei de șofrănaș)
Carbohidrați
Diferitele tipuri de zahăr reprezintă carbohidrați și pot fi consumate în cantitățile obișnuite. În anumite cazuri, poate fi necesară îmbogățirea alimentației cu carbohidrați pentru asigurarea necesarul de energie.
- Alimentele bogate în carbohidrați, cum este pâinea, produsele de patiserie conțin și proteine și trebuie înlocuite cu produse sărace în proteine, mai ales atunci când insuficiența renală este avansată.
Energie
Este importantă asigurarea energiei necesare.
- Consumați zilnic minim 35 – 40 de calorii/kilogram din greutatea corporală. Pentru energie suplimentară, puteți apela de exemplu la zahărul obișnuit sau la produsele dietetice (slabe în proteine și electroliți, dar bogate în energie). Puteți îmbogăți cantitatea de grăsime a preparatelor prin adăugarea de margarină dietetică, de exemplu.
- Verificați-vă zilnic greutatea și solicitați sfatul medicului în cazul în care observați o scădere semnificativă în greutate.
Apa
Capacitatea rinichilor de a elimina apă scade abia în stadiul final al bolii. Până în această ultimă fază, este necesar un consum de lichide de 2-3 litri/zi, pentru a putea elimina substanțele uremice. Pentru evitarea edemelor (depunerile de apă), este valabilă următoarea regulă generală:
- Beți cantitatea de apă egală cu cantitatea de urină eliminată în ziua anterioară, plus 500 ml.
Sodiu
Sodiul influențează presiune arterială și se află în strânsă legătură cu senzația de sete a numeroși pacienți .
- Adăugați sare în preparate însă numai în cantități moderate. Consumul zilnic de sare nu ar trebui să depășească 6-9 grame.
- Nu folosiți săruri de dietă. Aceste produse constau în mare măsură din săruri de potasiu care pot induce hiperpotasemie.
- Toate preparatele procesate -sosuri sau supe- au un conținut mare de sare.
Potasiu
Eliminarea potasiului se menține la valori normale până în stadiile avansate ale insuficienței renale. Acele alimente bogate în potasiu sunt interzise doar când se observă scăderea semnificativă a cantității de urină eliminată (sub 1000 ml /zi ). Cantitatea mare de potasiu de sânge poate fi periculoasă și poate cauza scăderea forței musculare, tulburările de ritm cardiac și chiar insuficiența cardiacă. Dat fiind faptul că potasiul reprezintă un mineral solubil în apă, conținutul de potasiu din cartofi, legume și fructe poate fi redus printr-o pregătire corespunzătoare.
- Evitați alimentele bogate în potasiu cum sunt spanacul, leguminoasele, fructele deshidratate, roșiile, caisele, bananele, ciocolata, alunele, sucurile de legume și fructe.
- Reducerea conținutului de potasiu (între 10 și 15 procente) din legume, fructe și cartofi este posibilă prin tăierea măruntă a acestora și clătirea în mai multe rânduri de ape.
- Nu refolosiți apa în care ați fiert legumele și cartofii.
- Scurgeți sucul conservelor de fructe și înlocuiți-l cu un suc proaspăt de lămâi.
Fosfor/fosfat
O alimentație săracă în proteine este, de regulă, și slabă în fosfat. Consumul zilnic de fosfat nu trebuie să depășească 1000 mg /zi, altfel pot apărea probleme metabolice.
- Alimentele bogate în fosfat sunt: brânza măturată, alunele, produsele din făină integrală, ciupercile deshidratate, alimentele afumate, ciocolata, băuturile tip cola.
- În cazul în care alimentația săracă în fosfat nu este suficientă, ar putea fi necesară prescrierea de către medic a unor medicamente care să prevină asimilarea fosfatului în intestine.
Vitamine și alte minerale
Pe termen lung, alimentația săracă în vitamine și proteine poate conduce la carențe.
- Este importantă suplimentarea calciului, fierului, zincului, vitaminei D, a complexului de vitamine B și a vitaminelor solubile în apă, însă numai cu recomandarea medicului.
