Abdomenul acut se manifestă prin durere abdominală bruscă și severă. Cauzele unui abdomen acut pot fi foarte diferite. Per ansamblu, diferitele simptome și starea generală a pacientului indică o situație de urgență care necesită măsuri imediate. Diagnosticul poate fi adesea provizoriu, ca urmare a situației urgente și a lipsei de timp.
Cauzele unui abdomen acut
Există numeroase boli asociate cu abdomenul acut:
• Inflamația diferitelor organe: pancreas (pancreatită), vezică biliară (colecistită), apendicele ileocecal (apendicită), etc.
• Perforarea ulcerului (stomacului, intestinului) sau a organelor inflamate, cum ar fi vezica biliară sau apendicele.
• Ocluzia organelor: a intestinului (ileus), a tractului biliar sau a vezicii biliare ca urmare a formarii de calculi.
• Prinderea anselor intestinale.
• Ocluzia sau ruperea vaselor de sânge (infarctul mezenteric, anevrismul aortic).
• Traumatisme soldate cu leziuni de organe și sângerare ulterioară.
• Boli ginecologice: inflamația uterului sau a ovarelor, sarcina extrauterină.
• Otrăvire.
De asemenea, un abdomen acut poate fi provocat de afecțiuni din afara abdomenului, cum sunt: un atac de cord sau o embolie pulmonară.
Caracteristici, diagnostic și evoluție
Un abdomen acut trebuie detectat într-un timp cât mai scurt, deoarece poate duce la o deteriorare rapidă a stării generale și poate pune în pericol viața pacientului. Cu ocazia desfășurării examenului fizic, durerea se află în prim-plan: aceasta poate cuprinde întregul stomac, sau poate fi localizată mai clar, mai delimitat. Delimitarea durerii permite tragere unor concluzii cu privire la organul afectat: durerea localizată în abdomenul superior indică, de regulă, o afecțiune a bilei.
Pentru medicul care realizează consultul, este foarte importantă tensiunea resimțită la palparea abdomenului. Tensiunea poate fi foarte discretă sau foarte rigidă, caz în care avem de-a face, de regulă, cu o peritonită. Cu ajutorul stetoscopului pot fi ascultate mișcările intestinului și pot fi trase anumite concluzii referitoare la cauze. În funcție de sunetele înregistrate, medicul poate stabili dacă pacientul se confruntă cu o ocluzie intestinală sau chiar cu paralizarea intestinului (ileus paralitic).
Simptome însoțitoare
Greața și vărsăturile se numără printre simptomele însoțitoare, sub forma unui reflex la durere, cum se întâmplă de exemplu în cazul colicii (biliară, rinichi) și a inflamației (apendicita). Vărsăturile pot oferi informații cu privire la localizarea ocluziunii (bilă, intestin, colon).
Printre simptomele însoțitoare se numără și constipația.
Controale medicale în cazul unui abdomen acut
Printre metodele obișnuite, se numără:
• Testele de laborator
• Ecografia abdominală
• Radiografia abdomenului și toracică
• Tomografie computerizată
• Endoscopie
Severitatea, combinația și ordinea apariției simptomelor fac posibilă restrângerea cauzei abdomenului acut și stabilirea diagnosticului.
Complicații
Complicațiile depind de cauza care stă la baza abdomenului acut. Inflamația organelor conduce la moartea țesutului sau la o perforare (în cazul acumulării de secreții) și împrăștierea germenilor în cavitatea abdominală. Atunci când infecția se extinde în mod necontrolat în organism, pacientul intră în starea de septicemie, care îi poate pune viața în pericol.
Ocluzia buclelor intestinale, a vaselor de sânge previne circulația sângelui și, prin urmare, aprovizionarea cu oxigen a diferitelor țesuturi, astfel încât acestea mor. Hemoragia asociată cu un traumatism sau cu un vas rupt poate fi fatală pentru pacient.
Tratamentul abdomenului acut
Tratamentul diferă în funcție de gravitatea bolii. În cazul unei peritonite care este asociată cu o stare generală precară, cu sau fără semne de circulație instabilă (scăderea tensiunii arteriale, puls rapid), abdomenul trebuie deschis într-un timp foarte scurt, iar cauza trebuie determinată și tratată corespunzător. Dacă circulația este stabilă, durerea își schimbă poziția, iar implicarea peritoneului este scăzută, este posibilă o clarificare mai precisă a cauzei simptomelor.
Pentru unele diagnostice este posibil și tratamentul conservator, cum este cazul pancreatitei, diverticulitei și colecistitei. Pacientul nu consumă hrana până când indicația intervenției chirurgicale este exclusă. Pacientul este hidratat intravenos, iar medicația este administrată tot intravenos.
