Dacă sunteți o femeie cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 de ani și vă confruntați frecvent cu senzația de mâini amorțite, este posibil să suferiți de sindromul de tunel carpian – o afecțiune comună a articulației mâinilor. Acest sindrom poate apărea și în rândul bărbaților, dar și a femeilor din alte grupe de vârstă.
Ce este sindromul de tunel carpian?
Tunelul carpian o regiune între încheietura pumnului și palmă delimitată de oasele carpiene și ligamentul carpian. Se află pe partea internă a antebrațului - din exterior, zona la care ne referim este acoperită de numeroase falduri mici de piele. Tunelul carpian este străbătut de numeroase tendoane care conduc musculatura antebrațului către fiecare deget în parte, fiind responsabile pentru mișcarea de îndoire a degetelor.
Pe lângă tendoane, tunelul carpian este străbătut și de un nerv, nervul carpian. Fibrele nervoase sunt responsabile pentru mușchii flexori ai degetelor, pentru strângerea pumnului, pentru senzația de pe suprafața mâinii până la degetul mic. Atunci când fibrele acestuia sunt afectate, îndoirea puternică a degetelor sau formarea pumnului este restricționată. Tunelul carpian este acoperit de un țesut conjunctiv - acest ligament conferă sprijin și poziție tendoanelor.
Cum se formează sindromul de tunel carpian?
Sindromul de tunel carpian apare atunci când spațiul aflat la dispoziția tendoanelor și a nervilor se îngustează. Posibile cauze:
- Fracturi osoase
- Reumatism
- Inflamații ale tendoanelor
În cazul sindromului de tunel carpian, aceste cauze presupun o îngroșare a tendoanelor.
Munca fizică prelungită, mersul cu cârje, spre exemplu după o operație de menisc etc. pot conduce la apariția acestei afecțiuni. În mod interesant, această afecțiune se înregistrează mai des în rândul persoanelor care suferă de diabet, în perioada menopauzei sau în cazul pacienților care suferă de o hipofuncție a glandei tiroide – așadar în cazul modificărilor sau a dezechilibrelor hormonale.
Cum se manifestă sindromul de tunel carpian?
Indiciul tipic este senzația de amorțeală a degetelor la mâna afectată, senzație resimțită după somn. Mișcările devin dureroase în special pentru degetul mare și sunt resimțite ca mici șocuri electrice și se pot extinde în întregul antebraț.
În cazul în care sindromul de tunel carpian nu este tratat, după un timp se observă atrofierea eminenței tenare. Închiderea completă a pumnului nu mai este posibilă, prinderea unei sticle sau pregătirea unei tartine sunt activități care devin imposibile.
Sindromul de tunel carpian este diagnosticat mult mai frecvent în rândul femeilor (de două ori mai multe cazuri) cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 de ani. De regulă, este afectată mai întâi o singură mână, apoi și a doua.
Cum recunoaștem sindromul de tunel carpian?
În cazul resimțirii senzațiilor tipice de amorțire și reducerea constantă a forței musculare, sunt efectuate mai multe teste pentru a putea delimita sindromul de tunel carpian de alte afecțiuni ale nervilor.
Semnul Hoffmann-Tinel pozitiv se înregistrează atunci când lovirea ușoară deasupra nervului median în regiunea tunelului carpian determină furnicături pe distribuția nervului.
Semnul Phalen este pozitiv atunci când furnicăturile pe distribuția nervului median în primele trei degete sunt induse de flexia încheieturii pentru 60 de secunde. Radiografia articulației mâinii indică modificări osoase și o îngustare a tunelului carpian.
Măsurarea vitezei de conducere nervoasă
O altă metodă de diagnosticare constă în măsurarea vitezei de conducere nervoasă. În cazul sindromului de tunel carpian, valorile înregistrate ale nervului median periferic afectat sunt modificate față de alți nervi.
Există însă și alte afecțiuni care pot conduce la senzația de mâini amorțite, la reducerea forței musculare și a pierderii resimțirii senzațiilor în zona nervilor afectați: în cazul unei modificări osoase degenerative în zona vertebrelor cervicale (C6/C7), pot apărea simptome similare. De regulă sunt afectați și ceilalți nervi ai brațului, iar simptomele nu se limitează la primele trei degete și la palmă.
În cazul sindromului sulcus-ulnaris, nu nervul median este afectat, ci nervul ulnar. Acesta este poziționat în interiorul cotului, în apropierea osului și este dureros la atingere. Atunci când petreceți timp îndelungat cu coatele sprijinite de birou sau cu mâinile pe tastatură, este posibilă afectarea nervilor. În astfel de cazuri, de cele mai multe ori este afectată zona degetului mic.
Cum poate fi tratat sindromul de tunel carpian?
Din păcate nu se cunosc măsuri preventive prin care s-ar putea evita în mod activ apariția sindromului de tunel carpian. În stadiu incipient, când încă durerile sunt recente, se poate opta pentru un tratament conservativ. Cu ajutorul unei șine se poate induce o poziție de repaus a articulației mâinii în timpul nopții, evitându-se astfel o îngustare suplimentară a tunelului carpian prin mișcări involuntare. Sunt posibile și injecțiile cu cortizon – însă acestea pot afecta nervii.
În cazul unui diagnostic mai vechi, este posibilă și intervenția chirurgicală. În timpul operației, care între timp a devenit posibilă și cu anestezie locală, retinaculul flexorilor este deschis și se lărgește spațiul pentru tendoane și nervi. Intervenția este posibilă fie ca variantă deschisă sau endoscopic. Varianta endoscopică este însoțită de un pericol mai mare de afectare a nervilor, însă cicatricea este semnificativ mai mică.
Imediat după operație se încep exercițiile de mișcare, însă activitățile grele care implică mâna operată sunt permise numai după șase săptămâni de la operație. Nervul se reface încet, în decursul unei luni, fibrele nervoase se regenerează cu circa 10 mm. Disconfortul dispare în decurs de câteva luni.
