Leishmanioza

Leishmanioza

Infectia cu paraziti din genul Leishmania se numste leishmanioza. Denumirea bolii si a agentilor patogeni provine de la medicul scotian William Leishman, specializat in boli tropicale si patolog, care la inceputul secolului trecut a descoperit si descris aceasta boala.

In punctul intepaturii apare o usoara roseata care mai tarziu se inflameaza si care creste pe parcursul urmatoarele saptamani. Aceasta umflatura uscata nu este dureroasa si, de regula, se vindeca de la sine in cateva luni, lasand in urma o cicatrice. Dat fiind faptul ca infectia dureaza o perioada mai lunga, sistemul imunitar al organismului reactioneaza, astfel ca odata depasita infectia se instaleaza o imunitate viagera.

Pe langa forma cutanata, uscata, exista si o forma cutanata umeda,  care consta in dezvoltarea unei plagi ulceroase. Evolutia bolii si a vindecarii seamana cu cel al leishmaniozei uscate. Anual, la nivel global se inregistreaza aproximativ 12 milioane de noi cazuri de leishmanioza, din care  aprox. 60.000 se soldeaza cu decese, in special cazurile de leishmanioza viscerala (in care sunt afectate organele interne). Formele mult mai frecvente sunt cele de leishmanioza cutanata.

Leishmanioza: simptome tardive

Evolutia complicata a leishmaniozei muco-cutanat: aspectul clinic cuprinde de asemenea o muscatura la nivel cutanat, dezvoltarea unei umflaturi tipice. Parazitii patrund in vasele limfatice si de sange ale mucoasei nazale, amigadale, buze si laringe, insa nu dupa infectia initiala, ci mai tarziu, uneori chiar si dupa 30 de ani.

Primele simptome sunt sangerarile nazale sau imposibilitatea respirarii nazale dupa infectia initiala. Agentii patogeni pot ataca si pot distruge septul nazal: pacientul dezvolta un ”nas tapir”. Distrugerea tesutul atrage dupa sine si alte infectii. Aceasta forma a leishmaniozei trebuie tratata in mod obligatoriu cu medicamente.

Kala-Azar – febra neagra

Cea mai grava forma a bolii este leishmanioza viscerala care afecteaza organele interne. Este prezenta in peste 88 de tari – in special in Brazilia, pe sub-continentul indian si in Sudan. Potrivit estimarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), anual se inregistreaza aprox. 50 000 de noi cazuri de imbolnavire cu Kala-Azar.

Boala care in prezent este tratata cu antibiotic, este fatala daca nu este tratata. Termenul Kala-Azar are origine persiana si inseamna "febra neagra": in cazul acestei forme a bolii, pielea se coloreaza in negru. Dupa o perioada de incubatie intre 3- 6 luni –uneori chiar si un an, pacientii se confrunta cu simptome similare gripei.

  • Febra
  • Stare rea generalizata
  • greata
  • varsaturi
  • diaree
  • inflamarea ganglionilor
  • bronsita si
  • dureri in abdomenul superior ca urmare a cresterii in volum a ficatului si a fierii

Pacientii pierd in greutate iar afectarea organelor de catre paraziti conduce la cresterea in volum a abdomenului.

Moduri de transmitere

Toate leishmaniozele sunt provocate de paraziti unicelulari care se transmit prin musculitele de nisip. Parazitii traiesc in rozatoare, caini si vulpi de unde ajung in intestinul insectei odata cu prima intepatura. La a doua intepatura, parazitii sunt transmisi la om. Nu exista vaccin impotriva leishmaniozei. Singura protectie posibila este purtare de imbracaminte adecvata, pantaloni, bluze cu maneci lungi si aplicarea de protectie impotriva muscaturilor de insecte.