Glomerulonefrita – inflamatia glomerulilor renali

Glomerulonefrita – inflamatia glomerulilor renali

Aproximativ un milion de glomeruli care se regasesc in fiecare rinichi sunt responsabili pentru filtrarea zilnica a 180 litri de urina primara, din litrul de sange care strabate ora de ora rinichii. Din cei 180 de litri de urina primara, glomerulii filtreaza aprox. 2 litri de urina finala impreuna cu produsii metabolici. Pe langa rolul de detoxifiere pe care il au, rinichii sunt importanti si pentru regularizarea nivelul de apa si saruri din organism, a presiunii sangvine, a formarii de celule rosii si a metabolismului osos. Procesele de inflamare pot afecta masiv intreaga functie renala.

Ce este glomerulonefrita?

Glomerulonefrita descrie inflamatia tesutului renal care afecteaza ambii rinichi, si care cuprinde mai intai corpusculii renali si apoi si tesutul renal aferent. Poate fi scurta si puternica (glomerulonefrita acuta), rapid progresiva sau lenta (glomerulonefrita cronica).

De cele mai multe ori este implicat si sistemul imunitar. Se presupune ca un contact permanent al vasoganglionilor din corpii renali cu toxinele din sange ar putea conduce la o reactie inflamatorie. Se pare ca si factorul genetica joaca un rol, deoarece aceasta explicatie nu explica evolutia bolilor in toate cazurile.

Ce forme exista?

Ca urmare a numarului mare de forme de inflamatii care exista, aceasta boala este foarte variata si poate fi diagnosticata numai de specialistii urologi. Este importanta deosebirea intre diferitele forme, si exprimarea in ceea ce priveste prognoza acestora. Diferentierea este posibila in functie de simptome, cauze, mecanisme de aparitie si timpul modificarilor la nivelul tesuturilor. Descrierile diferitelor forme se bazeaza, in general, pe evolutia si localizarea simptomelor primare (ex: glomerulonefrita extracapilara sau membranoasa).

  • Un alt criteriu este cel al modului in care este implicat sistemul imunitar. In cazul grupelor mari, se formeaza imunocomplexe, asadar legaturi de antigeni si anticorpi. Acestea pot avea ca urmare si alte afectiuni (ex: in urma unei infectii in gat cu streptococi) sau anticorpi formati impotriva antigenilor bacterieni si care se depun ulterior in diferite segmente din corpii renali unde incep distrugerea acestora. Exista forme prin care organismul formeaza autoanticorpi impotriva stratului interior din corpii renali, care se depun acolo. Exista si alte celule ale sistemului imunitar (ex. celule T, complement) care pot provoca reactii inflamatorii.
  • O alta caracteristica de diferentiere este modul in care se desfasoara inflamatia la nivelul rinichilor (forma primara) sau daca se manifesta sub forma unei afectiuni la nivelul intregului sistem, afectand si alte organe (ex: tesutul conjunctiv in cazul colagenozei sau plamanii in cazul sindromului Goodpasture), afectiuni canceroase, infectii sau in prezenta anumitor medicamente (forma secundara).

Simptome si diagnostic

Daca, in ce fel si cand se manifesta afectiunea, depinde de tipul inflamatiei. In multe cazuri, cei afectati nu prezinta nici un simptom pentru o perioada lunga de timp, chiar daca rinichii sunt deja afectati. Simptomele insuficientei renale se resimt abia tarziu, cand boala este deja avansata, spre exemplu prin scaderea performantei generale, stari de rau generalizat, scaderea apetitului, retineri de apa, tulburari de ritm cardiac, hipertensiune, stari de greata, miros neplacut al gurii sau colorarea in galben a pielii.

De asemenea, este posibila si aparitia osteoporozei, cresterea predispozitiei la infectii, anemii, problemele de concentrare si durerile de cap. Unii pacienti se plang chiar si de dureri renale. In plus, este posibila si hematuria (prezenta sangelui in urina), modificarea valorilor renale (creatinina). Pentru diagnosticare este necesara o ecografie a rinichilor si testarea functiei renale.

De asemenea, pentru stabilirea formei de inflamatie este necesara si recoltarea de probe e tesut renal. Pentru stabilirea cat mai timpurie a unui diagnostic si pentru demararea terapiei, este importanta realizarea unui test de urina, in special in cazul grupurilor de risc. Astfel, la 1-3 saptamani dupa o infectie in gat cu streptococi, se recomanda realizarea unui control de urina. In plus, testele de urina se recomanda si in cazul afectiunilor de sistem care ar putea conduce la o glomerulonefrita secundara. Testele trebuie realizate la intervale regulate, urmarind valorile proteinelor din urina si a unei eventuale hematurii.

Tratament si terapie

Tratamentul difera in functie de inflamatie. Daca pacientul se confrunta cu o afectiune principala, spre exemplu amigdalita, aceasta este tratata cu antibiotice. In rest, sunt administrate medicamente pentru scaderea tensiunii, cortizon si imunosupresive. In functie de cat de afectata este functia renala, pacientul ar putea fi supus unei dialize, adaptand si alimentatia si consumul de lichide in mod adecvat.

Evolutia difera in functie de forme. Uneori este posibila recuperare spontana, cand tratamentul este administrat timpuriu. Alteori insa, pacientul ajunge sa aiba nevoie de dializa in decurs de numai cateva luni de la declansarea bolii.